PR Interval Calculator — ECG Interpretation
Enter PR interval measured from ECG. Normal range: 120–200 ms (3–5 small squares at 25mm/s).
Short
<120ms
Normal
120–200ms
Prolonged
>200ms
Ce este PR Interval & Pre-excitation Calculator?
▾
Sindromul Lown-Ganong-Levine (LGL) este un sindrom de preexcitație cardiacă caracterizat printr-un interval PR scurt (mai puțin de 120 ms) pe ECG cu 12 derivații combinat cu o durată normală a complexului QRS (mai puțin de 120 ms) și prezența tahiaritmiilor - cel mai frecvent la tahicardie supraventriculară (SVT) sau fibrilație. A fost descris pentru prima dată în 1952 de Bernard Lown, William Ganong și Samuel Levine, care au identificat pacienții care prezentau sincopă, palpitații și SVT documentate în cadrul unui interval PR scurt și morfologie QRS normală. Intervalul PR, măsurat de la debutul undei P până la debutul complexului QRS, reprezintă timpul necesar pentru conducerea electrică de la nodul sinoatrial (SA) prin atri, prin nodul atrioventricular (AV) și în sistemul His-Purkinje. Intervalul PR normal este de 120 până la 200 ms (echivalent cu 3 până la 5 pătrate mici pe un ECG standard înregistrat la 25 mm/s cu 1 mm = 40 ms). Un interval PR mai scurt de 120 ms implică o conducere accelerată care ocolește o parte sau toată întârzierea normală impusă de nodul AV. În sindromul LGL, mecanismul propus implică fibre accesorii numite fibre James - tracturi de bypass atrionodal care conectează atriul direct la nodul AV inferior sau fascicul de His, ocolind porțiunea superioară lentă a nodului AV. Acest lucru scurtează intervalul PR fără a modifica depolarizarea ventriculară, care se desfășoară în mod normal prin sistemul His-Purkinje, prin urmare QRS rămâne îngust. Acest lucru distinge LGL de sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW), în care o cale accesorie diferită (Bundle of Kent) conectează direct atriul de ventricul, producând unda delta caracteristică și QRS larg. Din punct de vedere clinic, cea mai periculoasă implicație a unui interval PR scurt apare în fibrilația atrială - atunci când funcția naturală de limitare a frecvenței a nodului AV este ocolită, impulsurile atriale rapide pot fi conduse către ventriculi la viteze periculos de rapide, potențial provocând compromisuri hemodinamice sau degenerând în fibrilație ventriculară.
DigiCalcs delivers precision-engineered tools for engineers and STEM professionals.
Formulă
▾
Interval PR (ms) = Timpul de la începutul undei P până la începutul complexului QRS pe ECG
Interval normal: 120–200 ms (3–5 pătrate mici la viteza standard ECG de 25 mm/s)
- Fiecare pătrat mic = 1 mm = 40 ms la 25 mm/s
- Fiecare pătrat mare = 5 mm = 200 ms la 25 mm/s
PR scurt: < 120 ms (< 3 pătrate mici)
PR prelungit: > 200 ms (> 5 pătrate mici = bloc AV de gradul I)
Interval PR corectat în funcție de rată (formula Holzmann):
PRc = PR (ms) / √(interval RR în secunde)
PRc normal: 99–140 ms (aproximativ)
Triada de diagnostic LGL:
1. Interval PR < 120 ms
2. Durată QRS normală (< 120 ms) — fără undă delta
3. Tahiaritmie simptomatică (SVT, palpitații, sincopă)Legenda variabilelor
▾
| Simbol | Nume | Unitate | Descriere |
|---|---|---|---|
| PR | Intervalul PR | ms | Timpul de la debutul undei P până la debutul QRS. Reflectă conducerea din nodul SA prin atrii, nodul AV și în fascicul His. Normal: 120–200 ms. |
| QRS | Durata QRS | ms | Durata depolarizării ventriculare. Normal: < 120 ms. QRS larg (>= 120 ms) sugerează blocarea de ramificație, preexcitație (WPW) sau ritm ventricular. |
| RR | Interval RR | ms | Distanța dintre vârfurile consecutive ale undei R pe ECG. Folosit pentru a calcula ritmul cardiac (HR = 60.000 / RR în ms) și pentru formulele de corecție a frecvenței. |
| PRc | Interval PR corectat în funcție de rata | ms | Intervalul PR ajustat pentru ritmul cardiac folosind formula Holzmann: PRc = PR / sqrt (RR în secunde). Util pentru evaluarea PR scurtă la pacienții tahicardici. |
| AH | Atrial-Intervalul lui | ms | Măsurat în timpul studiului de electrofiziologie (EPS). Reprezintă timpul de conducere de la atriu la pachetul de His prin nodul AV. Normal: 55–130 ms. AH scurtă (< 60 ms) sugerează o conducere nodală îmbunătățită sau calea fibrei James. |
Cum să PR Interval & Pre-excitation Calculator
▾
- 1Obțineți un ECG standard cu 12 derivații la viteza hârtiei de 25 mm/s. Identificați debutul undei P (începutul primei deviații a depolarizării atriale) și debutul QRS (prima deviație a depolarizării ventriculare). Măsurați intervalul PR în derivația II sau oricare dintre derivații prezintă cel mai clar debut al undei P.
- 2Măsurați intervalul PR: numărați numărul de pătrate mici dintre debutul undei P și debutul QRS. Înmulțiți cu 40 ms pe pătrat mic. O valoare sub 3 pătrate mici (< 120 ms) este definită ca un interval PR scurt și justifică investigarea pentru un sindrom de pre-excitație.
- 3Examinați morfologia complexului QRS și durata. În sindromul LGL, QRS-ul este îngust (< 120 ms) fără undă delta - o cursă în sus la începutul QRS. Prezența unei unde delta cu QRS larg indică sindromul WPW (calea Bundle of Kent), un sindrom de preexcitație diferit și distinct clinic.
- 4Evaluați contextul clinic: sindromul LGL necesită combinarea PR scurt + QRS normal + tahiaritmie documentată sau simptomatică. Un PR scurt izolat la un pacient asimptomatic fără tahiaritmie poate reprezenta o variantă normală sau o conducere AV nodală îmbunătățită, mai degrabă decât un sindrom LGL adevărat.
- 5Dacă fibrilația atrială coexistă cu un interval PR scurt, evaluați cu atenție frecvența ventriculară. Frecvența ventriculară rapidă (> 200 bpm) în timpul AFib cu o PR scurtă sugerează conducerea căii accesorii și reprezintă o urgență medicală — agenții de blocare a ganglionilor AV (digoxină, verapamil, adenozină) sunt contraindicați deoarece pot crește conducerea căii accesorii și pot precipita fibrilația ventriculară.
- 6Aplicați intervalul PR corectat în funcție de frecvență dacă ritmul cardiac al pacientului este semnificativ crescut, deoarece tahicardia scurtează fiziologic intervalul PR. PR corectat (PRc = PR / √RR) se ajustează pentru acest efect, similar principiului de corecție QTc.
- 7Trimiteți pacienții simptomatici pentru studiu electrofiziologic (EPS) pentru a confirma prezența unei căi accesorii, pentru a caracteriza perioada refractară a acesteia și pentru a evalua adecvarea pentru ablația cu cateter - care este curativă în centrele experimentate cu rate de succes care depășesc 95%.
Exemple rezolvate
▾
Consultați pentru studiul electrofiziologic
PR de 100 ms este de 2,5 pătrate mici - clar scurt. QRS-ul este îngust la 88 ms fără undă delta, deosebindu-se de WPW. SVT simptomatică completează triada LGL. EPS este recomandat pentru a caracteriza calea fibrelor James și ia în considerare ablația cu radiofrecvență.
WPW — cale accesorie diferită (Bundle of Kent)
Prezența unei unde delta (înălțimea QRS inițială în sus) și QRS prelungit (140 ms) distinge WPW de LGL. În WPW, Bundle of Kent conectează direct atriul la ventricul, provocând preexcitarea mușchiului ventricular înainte de activarea His-Purkinje - producând unda delta. Principiile de management se suprapun, dar cartografierea EPS va diferi.
EVITAȚI digoxina, verapamilul, adenozina - poate precipita FV
O frecvență ventriculară de 240 bpm în timpul AFib sugerează puternic conducerea tractului de bypass care eludează limitarea frecvenței nodale AV. Acest lucru este periculos din punct de vedere hemodinamic și se poate deteriora în fibrilație ventriculară. Procainamida sau cardioversia electrică sunt tratamente acute adecvate. Agenții de blocare a ganglionilor AV sunt contraindicați. Sunt indicate de urgență EPS și ablația.
Nu este necesar tratament; revizuire anuală rezonabilă
Sindromul LGL necesită toate cele trei elemente ale triadei: PR scurt, QRS normal și tahiaritmie simptomatică. O PR scurtă izolată fără aritmie sau simptome documentate poate reflecta o conducere nodal AV îmbunătățită, un atriu mic sau o variantă fiziologică normală. Inimile atleților au adesea un ton vagal îmbunătățit, care în mod paradoxal încetinește conducerea, dar sportivii pot avea și o conducere ganglionară îmbunătățită. Nici un tratament nu este justificat; documentează și monitorizează anual.
Aplicații practice
▾
Interpretarea ECG al departamentului de urgență - identificarea sindroamelor de preexcitație înainte de administrarea medicamentelor de control al frecvenței pentru tahiaritmii
Ambulatorii de cardiologie — stratificarea riscului și luarea deciziilor în comun pentru pacienții cu intervale PR scurte găsite întâmplător
Laboratoare de electrofiziologie — ghidarea procedurilor de ablație cu cateter care vizează căile accesorii confirmate pe EPS
Cardiologie pediatrică - evaluarea copiilor de vârstă școlară și a sportivilor cu sincopă sau palpitații în care preexcitația este în diagnosticul diferențial
Screening ECG preoperator - identificarea pacienților cu sindroame de preexcitație înainte de anestezie, unde riscul de aritmie trebuie anticipat și agenții anestezici selectați corespunzător
Cazuri speciale
▾
LGL în fibrilația atrială — urgență medicală
Când un pacient cu sindrom LGL dezvoltă fibrilație atrială, tractul de bypass (fibre James) poate conduce impulsuri atriale rapide către ventriculi la viteze care depășesc 200-250 bpm, ocolind protecția nodale AV. Aceasta se prezintă ca o tahicardie cu complex larg (dacă apare o conducere aberantă) sau o tahicardie cu complex îngust foarte rapid. Agenții de blocare a ganglionilor AV (digoxină, verapamil, adenozină) sunt absolut contraindicați deoarece pot accelera conducerea căii accesorii și pot provoca fibrilația ventriculară. Opțiunile de tratament includ procainamidă intravenoasă sau cardioversie electrică imediată.
Distingerea LGL de conducerea nodal AV îmbunătățită
Nu toate intervalele scurte PR reprezintă o adevărată cale accesorie structurală. Conducția nodal AV îmbunătățită - o variantă normală a țesutului nodal cu conducție rapidă - poate produce intervale PR sub 120 ms fără un tract de bypass adevărat. În timpul EPS, LGL adevărată prin fibrele James arată un interval atrial-His scurt (AH < 60 ms) fără un potențial specific căii, în timp ce o conducere ganglionară îmbunătățită arată un AH scurt datorită dominanței căii rapide. Această distincție are implicații terapeutice, deoarece țintele de ablație diferă.
PR scurtă pediatrică — considerații speciale
Copiii au în mod natural intervale PR mai scurte decât adulții din cauza dimensiunilor atriale și nodale AV mai mici. Se aplică intervale normale specifice vârstei: nou-născuții pot avea intervale PR de 80–100 ms; sugari 80–120 ms; copii mici 100–140 ms. Un PR sub percentila a 2-a pentru vârsta cu simptome justifică evaluarea cardiologiei pediatrice. Sindroamele de pre-excitație la copiii cu boli cardiace congenitale (în special anomalia Ebstein, care are o asociere puternică cu WPW) prezintă un risc suplimentar.
Sarcina și sindroame de preexcitație
Sarcina crește susceptibilitatea la tahicardiile supraventriculare din cauza modificărilor hemodinamice, a tonusului simpatic crescut și a schimbărilor hormonale. Femeile cu sindrom LGL sau WPW cunoscut care rămân însărcinate ar trebui să facă o evaluare a riscului înainte de concepție, dacă este posibil. SVT acută în sarcină poate fi de obicei gestionată cu manevre vagale sau adenozină (sigur în sarcină). Flecainida și sotalolul sunt în general evitate în primul trimestru. Dacă este indicată ablația, aceasta poate fi efectuată cu îndrumări electrofiziologice și fluoroscopie minimă după primul trimestru.
LGL și riscul de moarte subită cardiacă
Riscul de moarte subită cardiacă în sindromul LGL este considerat mai mic decât în sindromul WPW, deoarece fibrele James au, în general, perioade refractare mai lungi decât fasciculele Kent. Cu toate acestea, pacienții cu conducere foarte rapidă a căii accesorii (cel mai scurt interval RR în timpul AFib < 250 ms pe EPS) prezintă un risc mai mare și ar trebui luați în considerare pentru ablație. Stratificarea riscului cu EPS este recomandată pentru toți pacienții simptomatici, în special cei cu sincopă, rate foarte rapide documentate sau antecedente familiale de moarte subită cardiacă în contextul pre-excitației.
Clasificarea intervalului PR și condițiile asociate
▾
| Intervalul PR | Durată | Patratele ECG | Interpretare |
|---|---|---|---|
| Scurt | < 120 ms | < 3 mici | Preexcitare: LGL (QRS îngust) sau WPW (undă delta + QRS lat) |
| Normal | 120–200 ms | 3–5 mici | Conducție AV normală – ritm sinusal |
| Borderline lung | 200 ms | = 5 mici | Limita superioară a normalului — reevaluați clinic |
| Bloc AV de gradul I | > 200 ms | > 5 mici | Conducție AV întârziată – adesea benignă; monitor |
| Gradul II (Mobitz I) | Se prelungește progresiv | Variabilă | Wenckebach - boala nodului AV; revizuire cardiologie |
| Gradul al doilea (Mobitz II) | Constant a scăzut apoi ritmul | Variabilă | Bloc infranodal - risc mai mare; luați în considerare ritmul |
| Gradul al treilea (complet) | Disociat - fără PR fix | N/A | Bloc cardiac complet - urgență; stimulator cardiac necesar |
Întrebări frecvente
▾
Care este intervalul PR normal pe un ECG?
Intervalul PR normal este de 120 până la 200 milisecunde, corespunzând la 3 până la 5 pătrate mici pe un ECG standard înregistrat la 25 mm/s (unde fiecare pătrat mic este egal cu 40 ms). O PR mai scurtă de 120 ms (sub 3 pătrate mici) este definită ca fiind scurtă și poate indica o preexcitare sau o conducere accelerată a nodului AV. Un PR care depășește 200 ms (mai mult de 5 pătrate mici) este clasificat ca bloc AV de gradul I.
Ce cauzează un interval PR scurt?
Un interval PR scurt poate rezulta din mai multe mecanisme: (1) Căi de bypass accesorii — fibre James în sindromul LGL (conexiuni atrionodale) sau Bundle of Kent în sindromul WPW (conexiuni atrioventriculare); (2) Conducție nodal AV îmbunătățită - o variantă fiziologică în care nodul AV conduce mai repede decât media, observată la unii sportivi și indivizi tineri; (3) Ritmuri joncționale - unde activitatea stimulatorului cardiac își are originea în sau în apropierea nodului AV, undele P retrograde apar aproape de QRS; (4) Sindromul Wolff-Parkinson-White — PR scurtă cu undă delta și QRS larg.
Cum diferă LGL de sindromul WPW?
Atât LGL, cât și WPW implică intervale PR scurte, dar distincția cheie constă în QRS: în LGL (calea fibrelor James), QRS este îngust și normal, fără undă delta, deoarece activarea ventriculară are loc în mod normal prin sistemul His-Purkinje. În WPW (Bundle of Kent), calea accesorie conectează direct atriul la ventricul, provocând preexcitarea ventriculară precoce - producând o undă delta (avansarea QRS neclară) și QRS lărgit. LGL este, de asemenea, caracterizat mai puțin definitiv decât WPW, iar unii electrofiziologi dezbat dacă LGL pură din fibră James este o entitate distinctă sau un grup eterogen de variante nodale AV cu conducere rapidă.
De ce este AFib periculoasă la pacienții cu PR scurtă sau pre-excitație?
În fiziologia normală, nodul AV acționează ca un gardian, limitând frecvența ventriculară în timpul fibrilației atriale la aproximativ 100-180 bpm prin impunerea întârzierii fiziologice a conducerii și refractaritatea. În sindroamele de pre-excitație, căile accesorii ocolesc această protecție, permițând impulsurilor atriale rapide (400-600 bpm în AFib) să conducă către ventriculi la viteze foarte mari - uneori depășind 200-300 bpm. Acest lucru poate provoca colaps hemodinamic și poate degenera în fibrilație ventriculară. Frecvența de peste 250 bpm în timpul AFib în contextul preexcitației constituie o urgență medicală.
Ce medicamente sunt contraindicate în LGL sau WPW cu AFib?
Agenții de blocare a ganglionilor AV - digoxină, verapamil, diltiazem și adenozină - sunt contraindicați în sindroamele de preexcitație cu AFib. Aceste medicamente blochează preferenţial nodul AV, ceea ce măreşte în mod paradoxal conducerea prin calea accesorie prin reducerea refractarităţii, ducând la rate ventriculare mai rapide şi potenţial declanşând fibrilaţia ventriculară. Opțiunile sigure pentru controlul acut al frecvenței sau al ritmului în această setare includ procainamida (care încetinește conducerea căilor accesorii) și cardioversia electrică. Beta-blocantele sunt, de asemenea, evitate în cazul AFib preexcitat semnificativ hemodinamic.
Care este tratamentul pentru sindromul LGL?
Pacienții asimptomatici cu PR scurtă izolată și fără aritmie documentată, în general, nu necesită tratament. Pacienții simptomatici cu SVT sau AFib documentate trebuie supuși unui studiu electrofiziologic (EPS). Ablația prin radiofrecvență cu cateter a căii responsabile este tratamentul definitiv cu rate ridicate de vindecare (>95% în majoritatea centrelor) și rate scăzute de complicații. Pentru pacienții care nu sunt candidați pentru ablație sau care refuză ablația, medicamentele antiaritmice (flecainidă, propafenonă sau amiodarona) pot fi utilizate pentru a suprima tahiaritmiile sub îndrumarea unui specialist.
Care este intervalul PR corectat în funcție de rată?
Intervalul PR se scurtează din punct de vedere fiziologic la frecvențe cardiace mai mari, deoarece ratele sinusurilor mai rapide accelerează în mod natural conducerea nodal AV. Pentru a corecta acest lucru, se poate calcula un PR (PRc) corectat în funcție de rată folosind formula Holzmann: PRc = PR (ms) împărțit la rădăcina pătrată a intervalului RR în secunde - analog cu corecția Bazett pentru intervalul QT. Un PRc peste 99 ms și sub 140 ms este, în general, considerat în limite normale. Această corecție este deosebit de utilă atunci când se evaluează ECG de la pacienții cu tahicardie în care un PR scurt limită ar putea fi mai degrabă legat de frecvență decât patologic.
Pot sportivii să aibă un interval PR scurt în mod normal?
Da. Conducerea nodal AV îmbunătățită poate apărea ca o variantă fiziologică, uneori observată la sportivii cu tonus simpatic ridicat sau la indivizii cu noduri AV conducătoare în mod natural rapid. În absența simptomelor (palpitații, sincopă, SVT), aritmii documentate sau anomalii QRS, o scurtă PR este adesea o constatare benignă care necesită monitorizare, dar fără intervenție. Cu toate acestea, dacă un atlet are un PR scurt cu episoade de palpitații rapide, sincopă în timpul efortului sau SVT prin efort, o evaluare electrofiziologică completă este justificată, deoarece creșterea simpatică indusă de efort poate declanșa aritmii care pun viața în pericol.
Greșeli frecvente de evitat
▾
- !Confuzia LGL (PR scurt + QRS normal, fără undă delta) cu WPW (PR scurtă + undă delta + QRS larg) - prezența sau absența unei unde delta și lărgirea QRS este caracteristica de diferențiere critică pe ECG.
- !Administrarea de adenozină, verapamil sau digoxină pentru FA sau SVT la un pacient cu preexcitație cunoscută sau suspectată - acești blocanți nodali AV pot crește dramatic conducerea căii accesorii și pot precipita fibrilația ventriculară.
- !Diagnosticarea sindromului LGL doar pe baza PR scurtă fără a documenta o tahiaritmie simptomatică - un PR scurt izolat la un pacient asimptomatic nu îndeplinește triada completă de diagnostic.
- !Neaplicarea pragurilor de interval PR corectate în funcție de vârstă la copii - un PR de 115 ms poate fi normal la un adolescent, dar necesită evaluare la un adult.
- !Nemăsurarea intervalului PR în derivația cu debutul undei P cel mai clar vizibil (de obicei derivația II) - măsurarea într-o derivație prost definită poate duce la supraestimare sau subestimare sistematică.
- !Trecerea cu vederea intervalului PR în timpul tahicardiei și lipsa scurtării dependente de frecvență — măsurați întotdeauna intervalul PR într-o bandă de ritm la o frecvență cardiacă de repaus, acolo unde este posibil, și luați în considerare corecția PRc dacă este tahicardică.
Sfat Pro
Când citiți orice ECG, măsurați întotdeauna intervalul PR în mod sistematic înainte de raportare. Un PR mai mic de 3 pătrate mici (< 120 ms) ar trebui să declanșeze o verificare imediată pentru undele delta și lățimea QRS. Dacă undele delta sunt absente și QRS este îngust, evaluați pentru LGL și documentați simptomele. Dacă sunt prezente unde delta, diagnosticați WPW. Nu administrați niciodată adenozină în mod empiric unei tahicardii rapide înainte de a examina cu atenție ECG-ul pentru caracteristicile pre-excitare - mizele sunt mari.
Știai că?
Sindromul LGL a fost descris în 1952, dar existența reală a fibrelor James ca entitate anatomică distinctă a fost dezbătută de zeci de ani. Unii electrofiziologi susțin că ceea ce numim „LGL” este de fapt un grup eterogen de afecțiuni, inclusiv conducție nodal AV îmbunătățită și fibre atrio-Hisian, mai degrabă decât o singură cale definită anatomic. Interesant este că unul dintre autorii eponimi – Bernard Lown – a fost și inventatorul defibrilatorului DC și al clasificării Lown pentru ectopia ventriculară, făcându-l unul dintre cei mai influenți cardiologi ai secolului al XX-lea.
Regional Guides
▾
🇺🇸 US▾
🇬🇧 UK▾
🇪🇺 EU▾
Referințe
- ›Lown B, Ganong WF, Levine SA. Sindromul intervalului P-R scurt, complex QRS normal și acțiune paroxistică rapidă a inimii - Circulație 1952
- ›Boala de inimă a lui Braunwald: un manual de medicină cardiovasculară, ediția a XII-a — Capitolul despre sindroamele de pre-excitație
- ›Page RL și colab. Ghidul ACC/AHA/HRS 2015 pentru managementul pacienților adulți cu tahicardie supraventriculară — JACC 2016
- ›Gollob MH și colab. Identificarea unei gene responsabile pentru sindromul familial Wolff-Parkinson-White - NEJM 2001
- ›Holzmann M, Scherf D. Uber Elektrokardiogramme mit verkuerzter Vorhof-Kammer-Distanz und positiven P-Zacken (descrierea originală a mecanismului LGL) — Ztschr Klin Med 1932
Read the full guide on how to use this calculator effectively
Citește mai mult →Obțineți sfaturi săptămânale de matematică
Alăturați-vă 12.000+ abonați care primesc sfaturi pentru calculatoare în fiecare săptămână.