Liquidation Preference Calculator

Profesioniștii în finanțe și investiții folosesc Preferința de lichidare ca parte a fluxului lor de lucru analitic standard pentru a verifica calculele, a reduce erorile aritmetice și a produce rezultate consistente care pot fi documentate, auditate și partajate cu colegii, clienții sau organismele de reglementare în scopuri de conformitate.

Profesorii și instructorii universitari încorporează Preferința de lichidare în materialele de curs, temele pentru acasă și resursele de pregătire pentru examene, permițând studenților să verifice calculele manuale, să dezvolte intuiție cu privire la relațiile de intrare-ieșire și să se concentreze pe înțelegerea conceptuală mai degrabă decât pe aritmetică.

Consultanții și consilierii folosesc Preferința de lichidare pentru a modela rapid diferite scenarii în timpul întâlnirilor cu clienții, permițând explorarea în timp real a întrebărilor care altfel ar necesita revenirea la birou pentru analize și raportări detaliate bazate pe foi de calcul.

Utilizatorii individuali se bazează pe Preferința de lichidare pentru deciziile personale de planificare — comparând opțiunile, verificând ofertele primite de la furnizorii de servicii, verificând calculele terților și creând încrederea că cifrele din spatele unei decizii importante au fost calculate corect și consecvent.

Care este cea mai comună structură de preferințe de lichidare?

Potrivit sondajului de capital de risc de la Silicon Valley de la Fenwick & West, peste 90% dintre tranzacțiile de risc din SUA folosesc o preferință de lichidare neparticipantă de 1 ori – considerată cea mai standard și cea mai prietenoasă structură pentru fondatori. 1x înseamnă că investitorii primesc 1x capitalul lor investit înaintea deținătorilor obișnuiți, iar neparticiparea înseamnă că aleg între a lua acea preferință sau a trece la acțiuni comune și a împărți proporțional. Multiplii de 2x și mai mari sunt rari pe piețele sănătoase, dar devin mai frecvente în timpul recesiunilor. Participarea preferată (numită și participare deplină) este mai puțin obișnuită în SUA decât în ​​alte piețe, apărând în aproximativ 10-20% din tranzacții, adesea ponderate în situații ulterioare sau în jos.

Când intră în vigoare preferința de lichidare?

Preferința de lichidare se aplică în orice eveniment de lichidare – care, în fișele de termene ale VC, este definită pentru a include nu doar dizolvarea companiei, ci și fuziuni și achiziții și uneori o IPO. Preferința este declanșată atunci când societatea este vândută sau lichidată, determinându-se ordinea în care sunt distribuite încasările. La o IPO, acțiunile preferate se convertesc în mod automat în comun (toți investitorii convertesc, eliminând structura preferințelor). Această conversie este motivul pentru care IPO este adesea cel mai bun rezultat pentru fondatori - cascada preferinței dispare. Cu toate acestea, achizițiile și achizițiile strategice declanșează uneori preferința, afectând dramatic veniturile fondatorului și angajaților.

Care este diferența dintre preferabil participarea și neparticiparea?

Preferenți neparticipanți: investitorii aleg cea mai bună dintre (a) valoarea preferinței de lichidare sau (b) convertirea în acțiuni ordinare și primirea cotei lor proporționale din toate veniturile. Ei nu le pot face pe amândouă. Neparticiparea este mai prietenoasă cu fondatorii, deoarece investitorii se transformă în comun atunci când valoarea companiei este mare, iar deținătorii obișnuiți obțin venituri proporționale. Participare preferată (duble-dipping): investitorii primesc ÎNTÂI preferința de lichidare și apoi, de asemenea, se convertesc în comun și împărtășesc veniturile rămase. Acest lucru este mai rău pentru fondatori, deoarece investitorii sunt plătiți de două ori - o dată prin preferință, o dată prin conversie. Participare plafonată: un hibrid care limitează randamentul total al investitorului la un multiplu specificat (de exemplu, 3x) înainte de atingerea plafonului, după care toate veniturile devin comune.

Cum afectează preferința de lichidare opțiunile pe acțiuni ale angajaților?

Opțiunile pe acțiuni ale angajaților se convertesc în acțiuni ordinare atunci când sunt exercitate, făcând deținătorii de opțiuni supuși aceleiași cascade de lichidare ca și fondatorii cu acțiuni comune. Atunci când o companie are preferințe de lichidare preferate acumulate mari, deținătorii de opțiuni ale angajaților (care dețin comun) pot primi puțin sau nimic într-o achiziție sub stiva totală de preferințe. Acest lucru este deosebit de problematic atunci când angajații s-au alăturat la evaluări ridicate (după runde preferate mari) și nu pot vedea imaginea completă a preferințelor de lichidare. Companiile au obligația de a comunica în mod realist valoarea acordării de capital propriu, inclusiv existența și mărimea preferințelor de lichidare, astfel încât angajații să poată lua decizii informate cu privire la exercitarea opțiunilor lor.

Ce este o surplus de preferință de lichidare?

Extinderea preferințelor de lichidare se referă la totalul preferințelor de lichidare acumulate în toate rundele preferate care trebuie satisfăcute înainte ca acționarii obișnuiți să primească venituri din ieșire. În perioada de vârf de finanțare din 2020-2021, multe startup-uri au strâns runde mari la evaluări ridicate, creând stive enorme de preferințe. Companiile care au strâns peste 100 de milioane de dolari în capitalul preferat total la evaluări ridicate s-au confruntat apoi cu o corecție a pieței în care evaluările realiste de ieșire au fost sub stiva totală de preferințe - lăsând fondatorii și angajații cu venituri mici sau deloc, chiar și în achiziții care ar fi în mod tradițional considerate ieșiri de succes. Înțelegerea și gestionarea preferințelor este un element critic al strângerii responsabile de fonduri.

Pot fi negociate preferințele de lichidare?

Preferințele de lichidare sunt negociabile - totul dintr-o foaie de termen este negociabil. Cu toate acestea, investitorii privesc preferințele de lichidare ca pe un mecanism fundamental de protecție a dezavantajului, făcând din multiplu și participarea elementele cele mai controversate. Fondatorii au cea mai mare pârghie de negociere atunci când: au mai multe foi de termene concurente, valorile lor sunt excepționale (care arată o creștere puternică și potrivire cu piața produsului), condițiile de piață îi favorizează pe fondatori (piață în creștere pentru riscuri) sau aceștia își aduc acțiuni de la investitori care au o reputație de condiții favorabile pentru fondatori. Reducerea de la 2x la 1x participarea sau de la participare la neparticipare poate îmbunătăți semnificativ economia fondatorului. Structura cea mai prietenoasă cu fondatorul este 1x neparticipantă - orice abatere de la aceasta ar trebui analizată cu atenție.

Prin ce este diferită preferința de lichidare de prioritatea de lichidare?

Preferința de lichidare se referă la multiplu (1x, 2x) pe care acționarii preferați îl primesc înainte de comun. Prioritatea de lichidare (sau vechimea) se referă la ordinea în care sunt plătite diferite serii preferate. Într-o structură standard, cea mai recentă rundă (Seria C) este plătită înainte de rundele anterioare (Seria B, Seria A, Seed) — o structură numită „ultimul intrat, primul ieșit” sau vechimea în lichidare „LIFO”. Unele tranzacții folosesc lichidarea pari passu (toate seriile preferate cotează în mod egal, proporțional cu valoarea investiției), care este mai frecventă în rundele angel și seed. Combinația dintre multiplele preferințe și ordinul de vechime determină cascada completă a lichidării și veniturile reale ale fiecărui acționar la orice evaluare de ieșire dată.