Risk-Adjusted Return (RAROC)

Selecția managerilor de investitori instituționali și evaluarea performanței, în care o analiză precisă a rentabilității ajustate la risc prin Risk Adjusted Return sprijină luarea deciziilor bazate pe dovezi și rigoarea cantitativă în fluxurile de lucru profesionale în diverse contexte organizaționale și cerințe analitice

Evaluarea profitabilității liniilor de activitate ale băncii și alocarea capitalului (RAROC), în care analiza precisă a rentabilității ajustate la risc prin Risk Adjusted Return sprijină luarea deciziilor bazate pe dovezi și rigoarea cantitativă în fluxurile de lucru profesionale în diverse contexte organizaționale și cerințe analitice

Diligența fondurilor speculative și atribuirea performanței, în cazul în care analiza precisă a rentabilității ajustate la risc prin Randamentul ajustat la risc sprijină luarea deciziilor bazate pe dovezi și rigoarea cantitativă în fluxurile de lucru profesionale în diverse contexte organizaționale și cerințe analitice

Construcția portofoliului — optimizarea raportului Sharpe al unui portofoliu multi-active, unde analiza precisă a rentabilității ajustate la risc prin Randamentul ajustat la risc sprijină luarea deciziilor bazate pe dovezi și rigoarea cantitativă în fluxurile de lucru profesionale

Raportare de reglementare – valori ajustate la risc pentru adecvarea investițiilor

Ce este un raport bun de Sharpe?

Ca ghid general: Sharpe sub 0 înseamnă că portofoliul are performanțe sub rata fără risc; 0–0,5 este slab; 0,5–1,0 este acceptabil spre bun; 1.0–2.0 este foarte bun; peste 2,0 este excepțional și rar pe perioade de mai mulți ani. S&P 500 a atins istoric un nivel Sharpe de aproximativ 0,4–0,6 pe orizonturi lungi. Fondurile speculative de top pot atinge Sharpe de 1,0–2,0. Strategiile care raportează Sharpe peste 3,0 pe perioade susținute implică adesea riscuri ascunse semnificative (ilichiditate, efect de levier, risc de coadă) sau implică perioade scurte de măsurare în care norocul umflă metrica. Strategiile durabile high-Sharpe sunt sfântul Graal al managementului investițiilor.

Când ar trebui să fie preferat raportul Treynor față de raportul Sharpe?

Raportul Treynor este preferat atunci când se evaluează o componentă a unui portofoliu mai mare, bine diversificat. Pentru un fond care reprezintă doar o parte din averea totală, investitorilor le pasă de contribuția fondului la riscul de portofoliu – care este riscul sistematic (beta), nu volatilitatea totală (care include riscul idiosincratic diversificabil care este deja eliminat în portofoliul total). Utilizarea Sharpe pentru componentele de portofoliu penalizează strategiile cu risc idiosincratic ridicat, chiar și atunci când riscul este diversificat. Treynor este metrica corectă din punct de vedere teoretic pentru clasarea componentelor portofoliului; Sharpe este mai bun pentru clasarea investițiilor autonome sau a portofoliilor complete.

Care este diferența dintre RAROC și ROIC?

ROIC (Rentabilitatea capitalului investit) = (Profit net din exploatare după impozitare) / (Capital total investit). Utilizează capitalul contabil investit (valoarea contabilă a datoriilor plus capitalul propriu) ca numitor. RAROC = (Venit net ajustat în funcție de risc) / Capital economic. Capitalul economic este o estimare bazată pe model a capitalului necesar pentru a susține riscul la un nivel de încredere specificat (de obicei 99,9%), care poate diferi substanțial de capitalul contabil. RAROC ajustează numărătorul pentru pierderile așteptate (costul creditului) și utilizează capitalul economic bazat pe risc, mai degrabă decât capitalul contabil. RAROC este, prin urmare, mai potrivit pentru compararea liniilor de afaceri cu profiluri de risc diferite în cadrul unei instituții financiare, în timp ce ROIC este standard pentru compararea companiilor nefinanciare.

Care este raportul de informare și de ce îl preferă investitorii instituționali?

Raportul de informare (IR) = (Rentabilitatea portofoliului − Randamentul de referință) / Eroare de urmărire. Măsoară randamentul activ pe unitatea de risc activ (abatere de la benchmark). IR este preferată de investitorii instituționali care evaluează managerii activi în raport cu un indicator de referință, nu în raport cu rata fără risc. Un manager cu IR > 0,5 peste 3 ani este considerat calificat; IR > 1.0 este excepțional. IR ține cont de expunerile de stil încorporate în benchmarkuri — un manager cu capitalizare mică este evaluat în raport cu un indicator de referință cu capitalizare mică, astfel încât expunerea de referință beta este deja eliminată. IR se concentrează exclusiv pe valoarea adăugată prin selecția activă a securității și poziționarea tactică.

De ce este adesea criticată Alfa lui Jensen?

Alfa lui Jensen este criticat din mai multe motive: (1) depinde în mod critic de alegerea indicatorului de referință (portofoliul de piață) — benchmark-uri diferite produc alfa diferite; (2) Se presupune că CAPM este modelul corect de echilibru - dacă alți factori de risc (mărime, valoare, impuls) explică randamentele, alfa reflectă doar expunerea la acești factori nelistați, nu aptitudinile managerului; (3) Beta este estimată din date istorice cu o eroare semnificativă, în special pentru fondurile concentrate; (4) Alfa cu o singură perioadă nu este semnificativă din punct de vedere statistic - distingerea aptitudinilor de noroc necesită 3-5+ ani de date. Modelele Fama-French și Carhart cu 4 factori sunt alternative mai bune, controlând dimensiunea, valoarea și factorii de impuls înainte de măsurarea alfa.

Cum afectează alegerea ratei fără risc calculele raportului Sharpe?

Rata fără risc afectează atât numărătorul (randamentul în exces), cât și clasamentul relativ al fondurilor. Strategiile de scurtă durată ar trebui să utilizeze rate de titluri de stat pe termen scurt; strategiile de obligațiuni pe durată lungă ar putea folosi randamentul Trezoreriei pe 10 ani ca rată fără risc. Folosirea unei scadențe greșite creează o nepotrivire – un fond de obligațiuni pe termen scurt, în comparație cu utilizarea ratei de trezorerie pe 10 ani, ar arăta un randament în exces negativ, chiar dacă ar funcționa bine față de strategii similare. În perioadele cu rate ale dobânzii zero sau negative, ratele fără risc aproape de zero umflă ratele Sharpe pentru toate strategiile (prin creșterea randamentelor excedentare), făcând comparațiile între perioade înșelătoare.

Ce este raportul Calmar și când este utilizat?

Raportul Calmar = Randament anualizat / Retragere maximă (valoare absolută). Este deosebit de util pentru evaluarea urmăririi tendințelor, a viitoarelor gestionate și a strategiilor alternative în care reducerile reprezintă principala preocupare de risc pentru investitori. Un Calmar de 1,0 înseamnă că randamentul anual este egal cu tragerile maxime - acceptabil. Un Calmar peste 2,0 indică o eficiență puternică a revenirii la trageri. Spre deosebire de Sharpe (care folosește varianța ca risc), Calmar măsoară în mod direct randamentul câștigat pe unitatea de cea mai mare pierdere istorică, care rezonează puternic cu investitorii care gândesc în termeni de „aș putea pierde X% în cel mai rău caz – merită rentabilitatea acel risc?” Fondurile care urmăresc tendințele au adesea un Sharpe scăzut, dar un Calmar ridicat din cauza câștigurilor mari în timpul crizelor.